Zamfir Andrei si Alexandru Paun

Traseul Alternativa Intunecata mi-a ramas restanta dupa o incercare de iarna impreuna cu Cristi Negoita de acum vreo 3 ani si mi-am zis ca nu se poate sa termin anul 2015 fara sa parcurg acest traseu care are un oarecare renume, fiind parcurs doar la premiera de catre Titus si o singura parcurgere integrala (George Stroie si Danut Ochesel). I-am tot zis lui Andrei sa mergem in el, dar el considera (in mod gresit zic eu), ca nu avea pregatirea necesara pentru a il parcurge, citind povestea primei parcurgeri a lui Geo Bivoac si Danut Ochesel.

Traseul a fost deschis acum vreo 12 ani (in 2004) mai precis de catre Titus Gontea, este un traseu sigur din punctul meu de vedere prin existenta in pasajele foarte dificile a ancorelor fixe (spituri) pe prima si a treia lungime si a doua ancore fixe in regrupari.

Mentionez ca Andrei a parcurs primele doua lungimi, eu fiind familiarizat cu ele de la incercarea de iarna de acum 3 ani.

In prima lungime posibilitatile suplimentare de asigurare sunt foarte multe, dar pana la prima asigurare fixa necesita o abordare atenta si utilizarea de nuci sau pitoane pentru parcurgerea primului pasaj mai greu la numai 3-4 m de plecare, cu riscul de a cadea pana jos. De aceea asigurarea in aceasta portiune a traseului este foarte importanta. Noi am optat pt un piton bine batut langa un mic bradut. Mai departe se poate merge pe picioare pana la un fel de scorbura in perete din care se poate asigura primul spit.

De aici utilizarea scaritelor este nu obligatorie dar recomandata pasajul fiind greu si lipsit de prize bune.

Deasupra primului spit sunt niste mici alveole care permit amplasarea unui Clif (BD in stea am folosit noi). Stand cu scarita in clif se ajunge la o fisura care permite pitoane). Mai sus pasajul se mai domoleste si se poate reveni pe stanca cu papucii si catarare libera, cu recomandarea amplasarii de asigurari suplimentare pana la spitul doi care e undeva la vreo 6-7 m de primul. Stanca permite atat friend-uri cat si nuci si pitoane. Mai sus de spitul 2 sunt 2 fisuri paralele oblice spre stanga si din ce am inteles de la Titus una din ele are si un piton batut in ea, dar noi nu l-am gasit. In fine fisurile permit pitoane frienduri si nuci bune. Mai sus inainte de ancora cu nr 3 e o fisura orizontala care permite montarea unui friend mai mic sau tricam si de acolo cu o scarita sau chiar la liber se poate ajunge la spitul 3 care e amplasat mai sus si e destul de greu de ajuns din fisura orizontala. Andrei a optat pt un piton batut invers in fisura care era destul de precar, dar care l-a ajutat sa ajunga pana la a 3-a asigurare fixa sa o asigure. Varianta mai sigura este utilizarea scaritei in asigurarea amplasata in fisura orizontala.

De la ancora cu nr 3 urmeaza un pasaj cu o ridicare in clif oblic dreapta si apoi se ajunge la o clespidra care poate fi asigurata si utilizata pt inaintare. De acolo pasajul se mai domoleste si din nou se poate reveni la catararea libera. Traseul vireaza oblic spre stanga si urmeaza un nou piton inainte de o zona mai dificila care traverseaza oblic spre o placa desprinsa din perete. Cu putina atentie se poate parcurge la liber sectiunea asta si odata prinsa placa desprinsa din perete se poate poate utiliza si depasi, dupa ea urmand un nou piton, ultimul din aceasta lungime. Aici stanca permite multe asigurari (frienduri si nuci), ultimul pasaj mai dificil fiind inainte de regrupare.

Regruparea prima se face intr-un scoc, fiind o regrupare destul de dificila.

Am omis sa spun ca, pentru ca traseul sa fie mai dificil am optat sa caram dupa noi portalege si porc pentru antrenament. Am plecat in traseu pe la ora 14:00, si pana la ora 16:30 deja era intuneric.

Ne-am amplasat portalege-ul, de data asta ne-a luat doar o jumate de ora, dar pentru ca era destul de cald afara pt 26 decembrie am decis sa nu mai montam si partea exterioara.

Am prins o noapte cu luna plina cu temperaturi neobisnuit de mari pentru aceasta perioada. Eram pe 26 decembrie, luna plina si temperatura la 8 seara mai mare de 0 grade.

A doua zi soarele anunta inca o zi calduroasa de decembrie si dupa strangerea echipamentului si a portalege-ului am plecat in continuare in aventura noastra.

A doua lungime pleaca cu un pasaj mai dificil asigurat de un piton cam la vreo 3 m de regrupare si apoi o clepsidra, pasaj care poate fi parcurs la liber.

Din clepsidra care are deja amplasate cordeline de la premiera se ajunge la un piton ruginit amplasat intr-o fisura verticala. De acolo se traverseaza catre un diedru care permite mai multe posibilitati de asigurare. Odata urcat diedrul se ajunge intr-o zona mai usoara de unde incepe vegetatia. Zona asta e mai prost asigurata si pitoanele misca asa ca amplasarea suplimentara de pitoane frienduri si nuci este binevenita. Fiind mai friabila necesita multa atentie si uneori ridicarea utilizand smocuri de iarba.

Anul asta Andrei a parcurs primele doua lungimi cap si pot spune ca s-a descurcat foarte bine in conditiile in care era prima oara cand batea pitoane.

Dupa vreo 20 de m se ajunge in regruparea cu nr 2.

Tragem dupa noi porcul si portalege-ul. Ne regrupam aici. Urmeaza doua lungimi pe care nu le cunosc si ma pregatesc cu toate materialele de inaintare pentru a nu fi luat prin surprindere.

Mi-am luat la mine frienduri, nuci, clif-uri, bird beak, pitoane.

Chiar dupa regrupare bat un piton de factor care intra intr-o fisura mica.

Mai fac 2-3 m si ajung pe brana unde gasesc un piton. Nu l-am verificat dar in descrierea lui Titus pitonul a fost doar pus cu mana asa ca nu stiu daca sa avem prea mare incredere in el.

Pitonul e batut undeva in stanga iar prima asigurare fixa se vede cam la vreo 4 m de acolo si pasajul de liber e destul de greu. Gasesc o posibilitate cam la vreo 1 m de piton in dreapta oblic o fisurica in care amplasez un bird beak si ma ridic cu scarita in el. Ma ridic destul de mult si reusesc sa prind o priza laterala si sa stau confortabil pe picioare din care resusesc sa asigur primul spit. Ma pun cu scarita in el, peretele fiind spalat ma ridic mult in scarita si caut posibilitati de inaintare. Dupa mai multe incercari imi dau seama ca va trebui sa catar la liber urmatorul pasaj neavand nici o posibilitate de asigurare suplimentara.

Ma pregatesc si prind niste prize laterale de prima falanga … foarte mici si ma ridic pe picioare, fiind foarte aproape de limita caderii. Cu un ultim efort reusesc sa prind fisura care se afla intre asigurari si ma ridic repede pana in varful ei de unde reusesc sa asigur a doua asigurare fixa.

Urmatoarea asigurare era undeva la vreo 4 – 5 m si pasajul nu se domoleste de loc. Aduc scarita din prima asigurare si o amplasez in al doilea spit. De aici pun un nou bird beak intr-o mica fisura unde intra si un piton batut de invers. Se observa urmele unui piton, dar optez pt bird beak care intra cu siguranta intr-o mica fisura. Ma pun cu scarita in el. De aici urma un pasaj de liber dur. Incerc sa ma ridic la liber dar nu reusesc asa ca ma intorc in bird beak. Caut alte posibilitati de asigurare si vad o mica fisurica care cu putin noroc permitea un nou mic bird beak (BD) pe care il amplasez cu cateva lovituri de ciocan. Ma pun cu scarita in el si ma ridic in scarita ca sa il testez. Tine. Fac o paranteza aici, bird-beak-ul a intrat doar 5 mm in fisura aceea, dar totusi a tinut foarte bine. Ma ridic in scarita si pe prize si cu o ultima sfortare reusesc sa prind o fisura orizontala. Stateam cu piciorul pe ultima treapta din scarita cu mana stanga puteam sa tin fisura dar celalalt picior statea la aderenta pe niste prize mici si trebuia sa ma misc repede sa gasesc o posibilitate de asigurare in fisura pe care o tineam. Incepusem sa obosesc. Incerc sa bat un piton in fisura dar pozitia nu era cea mai buna si nu reusesc decat sa il fac sa cada. Incerc atunci o nuca, nici nuca nu reusesc sa o pun. Obosisem deja foarte tare pe piciorul care statea in scarita si trebuia sa gasesc solutii. Scot un friend micut si il amplasez in fisura nesigur. Ma decid sa il testez cu scarita si ma pun in el. Nu cedeaza asa ca ma relaxez putin. Nu mai aveam ambele scarite, una din ele lasand-o mai jos in bird-beak-ul precedent. Fisura cobora spre stanga si urca spre dreapta, dar spitul era undeva la vreo 1 m deasupra fisurii. Ma ridic cu greutate si asigur al 3-lea spit. De aici fata de deasupra era spalata si murdara, dar fisura orizontala de dedesupt permitea posibilitati de asigurare asa ca nu stau foarte mult pe ganduri si ma cobor putin si o urmez. Amplasez doua pitoane bune si ajung in brana care urca spre regruprarea cu nr. 3. In urcare observ deasupra spitului un piton ascuns in iarba pe care nu l-am vazut din spit. Poate ca daca il vedeam as fi incercat sa merg direct in sus pe fata murdara pe care a urcat Titus la premiera.

Ajung in regruparea cu nr 3. Soarele ardea destul de tare si eram transpirat de oboseala. Lungimea cu nr 3 a fost cu adevarat o provocare. Uneori chiar ma intrebam cum a reusit Titus sa treaca pe acolo.

Am avut noroc totusi cu cele 3 bird beak-uri care mi-au dat siguranta in inaintare si am evitat niste caderi spectaculoase.

Cel mai periculos este sa cazi inainte de asigurarea primului spit. Cum pitonul amplasat cu mana nu prezinta siguranta si oricum o cadere inainte de primul spit inseamna caderea pe brana amplasarea bird-beak-ului mi-a dat siguranta parcurgerii primului pasaj. Dupa asigurarea primului spit nu mai sunt probleme de siguranta ci doar de cadere in spit in pasaje dure.

Eram deja obosit si trebuia sa mai aduc si porcul in regrupare. Pe langa asta in regruparea cu nr 3 era si o placa imensa desprinsa de perete care se tinea doar in partea de jos dar imi era frica sa nu o dau jos.

Incep sa trag porcul si trebuia de fiecare data sa pun picioarele pe placa care suna ciudat.

Pana la urma reusesc sa aduc porcul fara evenimente nedorite. Vine si Andrei si reevaluam lungimea care tocmai a trecut.

Mai aveam o singura lungime si mai aveam vreo 3 ore de lumina. Deja nu se mai punea problema sa nu terminam traseul. Ma uit in sus. Urma o lungime cu o fisura care permitea frienduri … asa ca ma pregatesc cu toate friendurile pe care le am. Le pun pe mine, mai iau si niste nuci si clif-urile si plec pe ultima lungime. Ma ridic peste regrupare si bat un piton de factor. Stiam din descrierea lui Titus ca lungimea nu avea nici o asigurare fixa asa ca un piton de factor mi-a adus confortul parcurgerii primelor pasaje de sub un tavan / arcada care continua spre stanga.

Amplasez un nr 2 BD, si apoi un nr 3 BD (albastru) apoi iar un nr 2 BD. Mai sus amplasez un nr 1 BD. Ma pun cu scaritele in toate friendurile pt a le testa siguranta. Apoi ajung intr-o fisura mai larga unde amplasez un nr 4 BD. Era pt prima data cand puneam o astfel de dimensiune de friend. Eram bucuros ca nu l-am luat degeaba cu mine. Mai sus ma intepenesc intr-o fisura si mai larga dar cumva oblica si pozitia mea nu era prea confortabila. Incerc sa pun un friend nr 1, dar nu statea suficient de bine asa ca caut pe ham o alta posibilitate de asigurare. Incerc o nuca BD dar fisura mica in care vroiam sa o amplasez era deschisa si nu statea. Avea Andrei niste nuci offset asa ca amplasez una care merge la perfectie. Ma pun cu scarita si in nuca asta o intepenesc bine si ma ridic. Amplasez mai sus si nr 1 de la BD. Mai fac cateva miscari pe fisura la liber pana ajung la un copac. La premiera Titus povestea de un mic copacel. Dupa 12 ani deja copacelul era un copac bine, asa ca il asigur cu incredere si ma ridic peste el. Totusi mai bat un piton ca sa nu am surpriza ca se rupe ceva cu mine si ma ridic mai sus. Deja fisura devenea larga si permitea intrarea cu totul in spatele ei. Ma mai ridic inca vreo cativa m si ajung la orizontala pe o brana. Mai bat un Bird beak intr-o fisura si plec mai departe. Mai amplasez pe brana inca un friend si ies intr-o zona inierbata. Se vedea deja iesirea din traseu. Ajuns aproape de iesire aveam doua variante … una in dreapta care nu mai necesita nici o provocare si una in sus care necesita inca vreo 6-7 m de catarat. Pe schita lui Titus el a mers spre dreapta, dar eu am luat-o in sus, m-am gandit ca era mai incitant sa merg in sus. Ajung la o surplomba mica pe care o depasesc si ajung chiar in brana de sus. Caut o posibilitate de asigurare care sa poata sa suporte greutatea si forta porcului.

Gasesc un colt de stanca pe care il bat cu ciocanul sa vad daca e desprins de perete. Pun un anou peste el fac un nod si ma pun in el.

Pregatesc protractionul pt porc. Imi pun auto asigurarea si il chem pe Andrei.

Ajunge si Andrei sus tragem porcul si ne pregatim de coborare. Mai mancam ceva bem si ultimii stropi de apa si o luam la vale pe o coborare dificila cu un portalege si un porc foarte grei. Ajungem pe noapte la masina obositi transpirati dar fericiti.

Parcurgerea unui traseu dificil de alpinism iti da satisfactia cand cobori teafar jos, fara evenimente.

Acum daca e sa fac o evaluare comparativa cu alte trasee as putea sa spun ca e un traseu mai dificil si mai periculos ca Fisura Albastra sau ca Sperantei. Comparativ cu Sarutul Pamantului, necesita cam aceleasi tehnici doar ca pasajele de liber sunt mult mai dure.

Traseul este mai scurt dar mai intens ca traire pentru ca te pune sa gandesti, sa cauti solutii de progresie, sa fii creativ, sa te intrebi daca ai suficient antrenament si tehnica sa treci pasajele.