Convocator Adunarea Generala a Clubului Alpin Român pentru 17 Februarie 2024
January 14, 2024 – 8:52 PM

În urma deciziei Consiliului Director al Clubului Alpin Român din data de 8 Ianuarie 2024, se convoacă Adunarea Generală pentru data de 17 Februarie 2024 ora 16:00 la Căminul Alpin, Str. Morarului 22, Busteni.

Pe ordinea …

Read the full story »
pe munte

instruire

rapoarte de tura

etica alpină

Istorie CAR

Home » pe munte

Raport: Creasta Coarnele Caprei, 4A/7LC, Piatra Craiului

Submitted by on September 12, 2011 – 2:54 PMNo Comment
de Gabriel Colea
2 zile minunate in Crai la mijloc de iulie:
Sambata – creasta Coarnele Caprei (4A, 9lc in Kargel, 6 -7 lc real, depinde de lungimea corzilor si de frecarea acestora)
Duminica – Valcelul cu fereastra, Braul de sus, vf Ascutit, Braul Cioranga (fiecare 1B)
Abruptul Pietrei Craiului este loc in care am inca multe de descoperit. Creasta Coarnele Caprei m-a atras din primul moment in care am vazut-o din Padina lui Calinet.
Cu echipa devenita deja clasica, membrii CAR Ileana si Adi  plecam din Plaiul Foii cu dulapii in spate, noaptea fiind programata la ref Sperantelor. La intrarea din drum in poteca Calinetului sunt acum 2 stane active. Am numarat 12 caini destul de agresivi (8 la prima, 4 la a doua, nu stiu daca sunt toti). Ciobanii erau aproape asa ca au intervenit rapid, nu au fost probleme, de retinut insa pentru alte ture in zona.
Traseul nu prezinta dificultati majore pentru cei obisnuiti cu catararea, peisajul fiind insa la inaltime, atat la propriu cat si la figurat.  Linia nu este directa necesitand experienta in orientarea pe trasee de alpinism. Unele portiuni sunt mai friabile, altele pline de iarba, in altele cuiele lipsesc, dar folosim din plin asiguarile la tzancuri. De fapt, cuie gasim exact acolo unde era intr-adevar nevoie, pentru restul putem gasi mijloace naturale de asigurare (copacei, tzancuri, fisuri pentru frienduri, bolovani incastrati, etc)
“În prima l.c. urcăm printre spărturile lespezilor aflate în peretele frontal spre Vîlcelul Secundar al Călineţului, vizînd o mică strungă unde întîlnim primul piton (E. Cristea).” In schita lui W. Kargel, este prezentata o alta varianta de intrare, pe un brau in dreapta. Noi am urcat de la baza crestei asa cum este ea prezentata in schita.
Cataram la liber printer lespezi, depasesc  strunga respectiva (asigur atat la piton, cat si cu o cordelina la un tzanc) merg pe un brau (cumva in dreapta liniei de creasta) si apoi o iau in stanga print-un scoc inierbat pana intr-o sa. In fata am un pasaj usor surplombat, iar din sa reusesc sa vad secunzii de jos. Lungime scurta, de cam 30-35 m, fara dificultati tehnice.
Plecam in lc2, peste pasajul usor surplombat, unde gasim destule pitoane pentru asigurare. Eu as zice ca este cam pe la 6+, (5+ cu A0). Mie mi s-a parut cea mai tehnica parte a traseului. Continuarea este relativ accesibila, panta se domoleste, pun asigurari la tzancuri si pomisori. Atentie se mai gasesc pietre care se misca. Regrupez pe un brau langa o placa cu 2 pitoane.
Plecam in lc 3 saltand peste placa folosind sau nu cele 2 pitoane bine dispuse (pas de -6, la liber, 5 cu A0). Reintram in linia crestei si continuam o catarare libera, placuta. Pitoanele sunt rare, ruginite dar folosesc asigurari (mai mult de moral)  la bolovanii pe care-i gasesc stabili. Aici legam 2lc clasice, avand corzi de 60m.
Urmatoarea lc (a 4-a a noastra),  continua pe linia crestei si nu pune problem tehnice deosebite, doar atentie la bolovani si al frecarea corzii deaorece depasim cativa jandarmi. Regrupez langa “solz”, regrupare comoda, larga, la un copac si la un friend.
A 5-a lc incepe cu o semibavareza pe solz (se poate incerca si un sprait de toata frumuseatea), am asigurat la bolovanul incastrat intre solz si perete. Iesim dein linia crestei catre stanga in sensul de urcare si apoi cataram cu mare atentie o fata foarte friabila unde gasim si 2-3 pitoane. Regrupam dupa o lungime scurta, fie la revenirea in creasta, fie la baza urmatorului horn (se coboara putin dupe revenirea in creasta) .
In lc 6 am legat din nou 2 lungimi clasice pan al abaza ultimului obstacol mai serios din traseu. Aceasta lungime se desfasoara initial pe un horn placut la cataract, iesim intr-un brau larg de unde ne orientam spre fisura din dreapta.

Ultima lungime este scurta si dupa ce catara frumoasa fisura, care este cand mai larga putind folosi un pic de ramonaj, cand mai ingusta putind folosi sprait-ul.( -6, 5 cu Ao). Iesirea s efface pe o fata cazuta, usor friabila.
Din varf privelisti extraordinare asupra abruptului din zona Calinetului,  si a multor altor zone pe care nu le stiu.
Din varf am rapelat catre stanga (cum te uiti ldin varf catre creasta principala) intr-o sa inierbata, apoi am coborat spre  Calinetul mic.
Pe retragerea catre padina lui Calinet intalnim 3 zone de rapel, primele 2 scurte (prima cu piton a doua la niste tancuri) iarultimul rapel este de 40-45 m. recomand folosirea a doua corzi, pitonul intermediar fiind batut imediat SUB platforma de regrupare intermediara, ceea ce poate provoca oaresce emotii la plecarea in rapel.
Norii s-au jucat cu noi toata ziua, cand strangandu-se amenintator, cand lasand soarele sa ne prajeasca. Nu am mai vazut asa ceva,: veneau buluc dinspre Nord, se vedea cum ploua pe dealurile de peste Barsa insa, cand ajungeau langa Crai il ocoleau pur si simplu. Ce sa zic, ne-a bucurat treaba asta.
Dupa o noapte perturbata doar de 2-3 reprize de ploaie slaba (dimineata nu mai era nici picatura de apa pe iarba) plecam , eu dorind sa ies in creasta principala.. Facem planuri peste planuri pe unde sa o luam si pana la urma plecam urmand a ne decide la fata locului…suna cunoscut cuiva?
Intram pe Valcelul cu fereastra, depasim cele 3-4 saritori consecutive, cu prize mari si sanatoase. Multmai bine fata de bolovanii de ieri din creasta.
Trecem in Valcelul cu Smirdar, ajungem la Acul de la Amvon, intalnim Braul de sus si … hai sa mergem pe el sa nu iesim direct in creasta. Urcusul e destul de sustinut, poteca clara cu peisaje deosebite. Depasim si partea superioara a Canionului Cioranga apoi innotam prin jnepeni dupa care vedem refugiul din vf Ascutit, unde ajungem relativ rapid.
Stam si noi cam juma de ora, papam ciocolata si stafide si plecam spre Braul Cioranga, cu descrierea in brate.

Localizam repede intrarea, numaram metri din descriere si … am pierdut poteca. Ma urc pe un promontoriu de jnepeni sa observ mai bine zona
Mergem mai mult la feeling si la nasul nostru obinuit cu balaurelile si intr-un final, dupa ce descataram 2-3 valcele regasim momaile si vedem poteca undeva sub noi.
NERECOMANDATA zona pentru cei care nu au facut braul la urcare sau pentru cei care nu au experienta zonelor nemarcate si de abrupt. Foarte usor poti ajunge la marginea haurilor, unele de aproape 100m.
Rasplata celor ajunsi aici este insa pe masura efortului
Cam asta a fost, intr-un weekend in care ploile si furtunile se anuntau care mai de care mai vijelioase…noi am avut noroc de vreme superba.

Comments are closed.