Convocator Adunarea Generala a Clubului Alpin Român pentru 17 Februarie 2024
January 14, 2024 – 8:52 PM

În urma deciziei Consiliului Director al Clubului Alpin Român din data de 8 Ianuarie 2024, se convoacă Adunarea Generală pentru data de 17 Februarie 2024 ora 16:00 la Căminul Alpin, Str. Morarului 22, Busteni.

Pe ordinea …

Read the full story »
pe munte

instruire

rapoarte de tura

etica alpină

Istorie CAR

Home » pe munte

Alex Găvan, ascensiune în premieră românească pe Shisha Pangma-8027m şi al cincilea vârf de 8000 de metri din palmares

Submitted by on June 5, 2013 – 9:10 AMNo Comment
Alpinistul Alex Găvan a escaladat în premieră românească, pe 30 aprilie 2013, vârful Shisha Pangma cu o înălţime de 8027m, din munţii Himalaya, trecându-şi astfel în palmares al cincilea vârf de peste opt mii de metri.  Ascensiunea s-a efectuat fără a folosi oxigen suplimentar şi a fost prima reuşită românească din cele patru tentative de până acum .
Expediţia a început pe 10 aprilie şi a avut o durată estimată la şaizeci de zile, ascensiunea finală a vârfului de 8027m fiind planificată la jumătatea lunii mai. Profitând de o bună aclimatizare cât şi de o fereastră extrem de scurtă de vreme favorabilă, Alex Găvan şi echipa au efectuat o ascensiune ultra rapidă pentru un munte de peste opt mii de metri,  atingând vârful la doar 13 zile de la sosirea în tabăra de bază de la 5600m. Alex Găvan a revenit în ţară pe 10 mai.
Alpinistul i-a avut ca parteneri pe Tunc Findik, Turcia (cu opt vârfuri de peste 8000m la activ urcate atât fără oxigen suplimentar cât şi cu ajutorul acestuia) şi Chhang Dawa, Nepal (care cu ascensiunea de pe Shisha Pangma a finalizat de urcat toţi munţii de peste 8000m, vârfuri urcate atât fără oxigen suplimentar cât şi cu ajutorul acestuia; pe Shisha Pangma a ales să folosească oxigen suplimentar).
Shisha Pangma este singurul vârf de peste 8000m aflat integral în Tibet şi deseori subiectul unor intense controverse. Majoritatea ascensiunilor sunt efectuate pe vârful Central (8008m) , vârf care nu este cel mai înalt punct al muntelui, clamând astfel o expediţie încununată de succes. Vârful Principal este separat de vârful Central de o creastă care în majoritatea cazurilor nu se află în condiţii pentru a putea fi parcursă expunându-te unui risc rezonabil. Din această cauză, ascensiunea finală s-a desfăşurat pe faţa nordică, urmând o linie de ascensiune rezultată din combinarea rutei austriece (1980) cu ruta Ochoa (Spania, 2006).
Între tabăra de baza (5600m) şi vârf au fost stabilite încă trei tabere intermediare la altitudinile de 6400m, 6850 m şi 7100m.
Ascensiunea lui Alex a fost a patra încercare românească de a atinge vârful himalayan şi totodată prima care a şi fost încununată de succes. În 2005, Cristian Tecu (în echipa Cristian Tecu, Cătălin Morariu, Dragoş Dubina) atinge vârful Central-8008m. În 2009, în aceeaşi expediţie,  Horia Colibăşanu atinge vârful Central iar Alex Găvan (în echipă cu Andrew Lock (Australia) şi Neil Ward (Marea Britanie) ) atinge 7500m pe ruta Ochoa. În 2011, Cosmin Andron şi Cristina Pogăcean ating 7200m, pe faţa sudică.
„Am atins vârful în jurul orei 15, ora Nepalului, după aproape 14 ore de ascensiune continuă de la ultima tabără, cea de la 7100m. Din cauza unor probleme de sănătate eram foarte slăbit şi deshidratat dar în acelaşi timp aveam credinţa că pot urca cu succes în noaptea aceea. Pe ultima porţiune am ramas în urmă, ceea ce a facut să ating vârful cam la o oră şi jumătate după partenerii mei. Porţiunea finală, care este şi cea mai expusă, urmează o creastă extrem de ascuţită. Pe alocuri, stăteam cu câte un picior şi cu câte un piolet pe fiecare parte a versanţilor. Lucrul ăsta, coroborat cu vânt puternic a făcut ca întreg procesul să imi ocupe o bucată preţioasă de timp pentru a putea escalada acea ultimă porţiune într-un mod responsabil. Când am ajuns pe vârf am cazut în genunchi, nu simţeam absolut niciun sentiment de împlinire, eram absolut gol. La întoarcere vremea s-a schimbat, vizibilitatea scăzuse la doar caţiva metri, nu se mai vedea nicio urmă, iar eu nu am mai putut gasi drumul de întoarcere. La un moment dat am început să cobor pe faţa sudică (porţiunea opusă a muntelui) dar am realizat relativ repede lucrul acesta. La 7800m, deşi coboram unele porţiuni cu faţa la munte, mi-am dat seama ca riscul unei căderi este mult prea mare şi m-am decis să sap o groapă în zăpada pentru a mă adaposti de viscol şi a aştepta pentru ca vremea să se îndrepte şi îmi pot continua coborârea în condiţii de siguranţă. Mă gândeam la faptul ca nu sunt foarte multe cazuri de supravieţuire în condiţii de bivuac la altitudinea asta şi in conditii de viscol dar am încercat să îmi concentrez  energia rămasă  către gânduri pozitive şi pentru a îmi săpa un adăpost. Zăpada era prea îngheţată şi întărită pentru forţa pe care o mai aveam şi nici mărimea lopăţicii de la piolet nu îmi era de prea mare folos. Cu chiu cu vai am reuşit să îmi adăpostesc porţiunea superioară a corpului. Stăteam cu costumul de puf direct pe zăpadă şi mă întrebam cât timp îmi va lua pentru a face hipotermie sau a degera. Am încercat să dorm, dar de fiecare dată nu mai mult de câteva minute. Trebuia să mă ţin în mişcare. La un moment dat mi-a trecut prin gând fugitiv că nu e posibil ca totul să se termine aici dar, în acelaşi timp, mă simţeam extrem de liniştit. Ceva îmi spunea că totul va fi bine. Soluţii, soluţii, trebuia să mă concentrez pe soluţii. Imediat ce vizibilitatea a crescut, mi-am continuat coborârea. Deşi nu era pericol de avalanşe, pe versant zăpada era depusă sub forma unor mico-plăci de vânt care atunci când se fracturau sub greutatea corpului plecau cu tine şi te dezechilibrau, existând riscul uneialunecări şi căderi prelungite. Am repetat procesul cu groapa în zăpada de înca două ori, la altitudini inferioare, atunci când vremea mi-a permis, ultima dată săpând doar un fel de platformă pe versantul înclinat în care mi-am asigurat bine pioleţii şi am putut aţipi sprijinindu-mă în ei. Totul a durat cam de la 5,30 în după amiaza zilei de 30 aprilie şi până pe la 5 dimineaţă în ziua următoare cănd în sfârşit am putut să îmi rezum coborârea. Miraculos, în afară de faptul ca am supravieţuit, nu am suferit niciun fel de degerături”, declara Alex Găvan.
Filmul de vârf poate fi vizualizat  pe site-ul lui Alex Găvan la adresa http://alexgavan.ro/blog/shisha-pangma-8027m-summit-video Raportul detaliat al ascensiunii va fi publicat în curand pe blog-ul alpinistului.
Proiectul a fost posibil cu sprijinul Totalsoft, Intercapital Invest, Certinvest, Petrom, UCB (Parteneri), Aviva Pensii, BDT Strategy, Tactic Consulting Unit (Sponsori) Zitec (Partener IT),  Accountess ( Partener Accounting), World Class (Partener Wellness), Suplimente.ro (Partener Fitness), Sanador ( Partener Medical).

Comments are closed.