December 12, 2018 – 12:38 PM | Comments Off on Comunicat de presa

Comunicat de presa
Urmare a informațiilor vehiculate, în ultimele zile, în spațiul public, referitoare la o expediție românească în Caucaz – a cărei finalitate ar putea fi escaladarea în condiții de iarnă, în premieră pentru România, …

Read the full story »
pe munte

instruire

mediu

rapoarte de tura

etica alpină

Home » pe munte

Just another F… DAY, VIII+/14LC, Bucegi

Submitted by on August 29, 2011 – 12:53 PMNo Comment

Articol de Paun Alexandru

Weekend-ul acesta echipa formata din Alexandru Paun si Nusu Neagoe din Brasov au reusit parcurgerea celui mai lung traseu de catarare din Romania.

Traseul Just Another F… Day se gaseste in Peretele Vaii Albe si pleaca din cel mai jos punct al peretelui.
Are o lungime de aprox 540 m si inaltime 450 m, 14 lungimi de coarda;

Traseul a fost deschis in 2006 de echipa formata din Danut Ochesel si Justin Ionescu, de jos in sus cu mai multe intrari in perete.

Are 6 lungimi peste gradul VII+ dintre care 2 lungimi de VIII+ si este complet asigurat pe ancore mecanice.
In general este asigurat bine in pasajele tari si mai rar in pasajele mai usoare, dar lungimea a 13-a are asigurari din 6 in 6 m si are 50 m si e destul de dificila (VII+).
Am plecat de la refugiu la ora 7.00 si am intrat in traseu la ora 8.00.

Primele 3 lungimi mai usoare (gr V) pleaca pe o fata cazuta cu asigurari destul de rare cam la 5-6 m distanta.
Am reusit parcurgerea acestor 3 lungimi in 55 de minute si ne pregatim de cele 4 lungimi dificile care urmeaza.
A treia lungime dupa vreo 10 m verticali o ia in traverseu dreapta si o tine asa pana in regrupare la un brad.

Pleaca Nusu in a 4-a lungime cotata pe schita VII+ si nu reuseste sa treaca pasul cheie, incearca sa utilizeze si scarita si nu reuseste din nou. Pierdem timp si pana la urma se intoarce in regrupare. Merg eu inapoi si reusesc sa gasesc o priza din care pot sa asigur urmatoarea ancora si ajung in regrupare.
Vremea tine cu noi nu e nici prea cald nici prea frig soare si adie putin vantul.

In continuare merge din nou Nusu pe urmatoarea lungime cotata VIII+ sau A0 care merge in traverseu descendent putin.
Pasajul de VIII+ este cotat tot traverseul ca apoi traseul sa revina la gr VI si apoi pleaca oblic dreapta sus in traverseu pana in regrupare. Lungimea are vreo 50 de m si este una din cele mai sustinute.
Daca poti sa-l faci la liber nu e problema, daca nu, e destul de dificil pentru ca nu poti ajunge de la o asigurare la cealalta fara catarare. Este un traseu unde esti obligat sa faci macar VII+ si foarte multa anduranta ca sa poti sa-l parcurgi fara prea mult efort.

Lungimea a VI-a pleaca vertical (cotata tot VII+). Pornesc cap de coarda si trec destul de usor pasajele. Am gasit pe lungime 5 asigurari si apoi o fata cazuta care merge pana sub o surplomba mare pe sub care traverseaza pana in regrupare.

Ajung in regrupare, vine si Nusu. Suntem deja destul de obositi dupa 3 lungimi grele. Urmeaza a VII-a cotata VIII- pe schita.
Chiar din regrupare o ia in sus pe o fata lipsita de prize, sunt doua ancore in primii 5 m si foarte dificil. Incearca Nusu sa ajunga la a doua ancora dar nu reuseste … il incurajez si pana la urma gaseste solutia sa puna un friend care statea in 2 came. Il incarca si vede ca tine cat de cat … cu o ultima fortare ajunge la ancora si asigura. Mai sus lungimea se relaxeaza putin, nu foarte mult pentru ca pe final sa devina iar dificila.

Regrupam si urmeaza a 8-a lungime mai usoara. Pe schita spune gradul V, dar in realitate ceva mai tare un gr. 6. Pleaca direct din regrupare pe un diedru deschis pun un friend si merg mai departe pe fata din stanga pana dau de o ancora asigur mai merg 10 m si ies in regrupare, cea mai buna din traseu chiar la intersectia cu traseul Muchia Branelor.

Urmeaza lungimea 9-a care ii revine lui Nusu, usoara care merge in traverseu oblic stanga sus. Din regrupare se vad doua ancore. Traseul continua fara asigurari pana la baza unui perete spalat.

Imi revine lungimea a 10-a si ma odihnesc putin pentru ca stiu ca este cea mai grea din traseu. Pe schita scrie VII+ in prima sectiune si VIII+ in a doua.
Plec pe o fata putin cazuta drept in sus pe care se vad vreo 5 ancore, destul de dificil, ma opresc din cand in cand sa ma odihnesc in asigurari si sa studiez pasajele urmatoare. Ajung sub o mare placa care era desprinsa in toate partile inferioare si ma feresc sa pun mana pe ea.
Ies pe o brana si ma odihnesc si studiez pasul de VIII+ ce urmeaza … destul de expus pasajul. Numar asigurarile pe care le mai am. Pe schita spuneau 10 asigurari. Am pus deja 6 mai am inca 5. Asigur prima bucla sub surplomba pun scarita in ancora si incerc sa ajung la urmatoarea asigurare fara succes. Realizez ca trebuie sa ies pe prize. Ma intorc si ma odihnesc putin. Incerc din nou si reusesc sa asigur urmatoarea ancora. Ma odihnesc si ma gandesc ca de aici nu are cum sa nu mai iasa traseul. Am trecut pasajul cel mai greu deci trebuie. Ajung in regrupare si il filez pe Nusu.
Urmeaza doua lungimi mai usoare pe schita erau date V respectiv VI+ in realitate 11 este dupa parerea mea un VI+ si a 12-a tot VI+.
Sunt mai usoare dar sunt lungimi de orientare, fiind rar asigurate nu iti dai seama exact pe unde trebuie sa mergi. Fara schita e destul de greu, dar si cu schita avem cateva probleme.
Ajungem la baza celebrei lungimi 13. Mi-a povestit Justin ca este cea mai frumoasa lungime pe care a batut-o. De jos din regrupare se vedea fioros, cu prize foarte putine, si asigurari rare. De-abia vedeam 2 ancore. Zaresc cu greutate inca una.
Lungimea ii revine lui Nusu care ezita sa plece si ma intreaba daca nu vreau sa merg eu. Il incurajez sa mearga si porneste pe lungime. Asigura doua ancore si cu greutate reuseste sa mai faca cativa metri. Revine in regrupare si ma pregatesc.
Plec destul de indoit pentru ca stiam ca e greu si e distanta intre asigurari. Reusesc sa gasesc cateva prize mai bune in pasajul in care s-a oprit el si reusesc pana la urma sa dau de niste alveole din care asigur a treia ancora. Merg mai departe pe o serie de alveole, distanta mare intre spituri ma face sa fiu foarte precaut, trec prima surplomba si mai asigur inca o ancora. Ma odihnesc putin in ea si studiez urmatoarele pasaje. Prizele nu se zaresc la prima vedere dar sunt niste alveole in care iti intra toata mana. Extraordinar. Acum inteleg de ce Justin spunea ca e cea mai frumoasa.
Continui tot pe alveole, una dupa alta ies pe o fata cazuta si chiar inainte de o noua asigurare mi se rupe o priza la picior. Raman in 3 puncte incordat si imi revin putin. Caderea ar fi fost lunga.
Ajung in urmatoarea regrupare dupa 50 de m de catarare foarte frumoasa. Trebuie sa recunosc o lungime care te face atat la fizic cat si la psihic.

Ultima lungime din traseu ii revine lui Nusu, pleaca vertical si apoi in traverseu oblic dreapta pana in Creasta Vaii Albe.
Am iesit din traseu la ora 19.25 si ne grabim pentru ca vantul batea destul de tare si era cam frig.
Coborarea pana la refugiu ne-a luat 1 ora unde gasim cativa cataratori. In aceeasi seara am coborat in Busteni, Nusu se grabea sa ajunga acasa asa ca decid si eu sa cobor.

Comments are closed.