evenimente, in reflector, instruire, pe munte »

Tabăra verii Rarău 2020
40 de oameni și 4 ateliere de cățărare, într-un eveniment mult așteptat, pe care l-am organizat cu Clubul Alpin Român Filiala Cluj, beneficiind de sprijinul magazinului Alpin Expe Mountain Shop și Beal. Felicitări participanților pentru atmosfera faină și sponsorilor pentru suport! Pe curând!

Multumim organizatorului: Cotyso Igna
si mentorilor: Marius Florea, Serghei Vladimir, Cotyso Igna, Alexandru Păun, Cezar Manea,Vlad si Elena Diaconescu, Ioana Bunea, Mihaela si Mihai Constantinescu pentru implicare.

Foto: (c) Gabriel Pacurariu, Alexandru Păun, Oana Veres

111499245_10217806828743337_7073749151390145089_o

111713393_10217806830103371_4438240538258346712_n

112152639_10217806830863390_2930434232030883200_n

112273829_10217806830543382_7318285118574151259_n

112527246_10217806832623434_5944393418735169466_n

112872979_10217806838663585_4874068931984641326_n

112942785_10217806832903441_42189468327877453_n

113020282_10217806842903691_561874603360370329_n

113149499_10217806832223424_9211128299605502265_n

113268898_10217806827943317_4773868688319328259_n

113313382_10217806829263350_4285822527141719006_n

113488880_10217806841063645_414039184586069492_n

113545656_10217806837983568_5906361970050859376_n

113552903_10217806828383328_8494256895823953684_n

113900945_10217806848503831_5425174641707760353_n

114093356_10217806836503531_6602439035324537589_n

115453516_10217806835783513_7168779030764587509_n

115588591_10217806845743762_6509539082599971567_n

115718665_10217806829623359_6578030325668974111_n

115721437_10217806831503406_1306186393558028775_n

115777465_10217806833263450_2361130718824806294_n

115789954_10217806847663810_4555856320643421586_n

115794069_10217806834783488_2170410796623016464_n

116019849_3566934216673204_2299037224340243741_o

116154388_3566934466673179_8234496322584216815_o

116189694_3566934313339861_4489008516139085287_o

116245556_3566934210006538_3514066647466252563_o

116263387_3566934590006500_6801266137391254858_o

116264406_3566934566673169_8371878466407068999_o

116264462_3566934470006512_259385896101065917_o

116291858_3566935110006448_9194419588837321158_o

116321086_3566934103339882_26724140287469737_o

116335959_3566934773339815_3672984107058663367_o

116336960_3566934786673147_6135308781108768630_o

116339117_3566934450006514_157078643302450185_o

116343576_3566934676673158_3559522762810891883_o

116344388_3566934976673128_8464794898931829911_o

116374844_3566934310006528_6713286896039726708_o

116401514_3566934966673129_9060271468486874727_o

116430465_10217806857024044_345839865163328789_n

116431098_3566934860006473_4880589012231785022_o

116433000_3566934293339863_638588515549198308_o

116434916_10217806858464080_1838597138142858715_n

116519337_10217806849143847_850199989689117567_n

116564981_3566934886673137_3556342076940755071_o

116635838_10217806840463630_9203697580700029384_n

116697592_3566934670006492_1424088444333838454_o

116884360_10217806831783413_7479160992695003111_n

Istorie CAR »

Articol de Dinu Mititeanu

In 20 ianuarie 2001, alpinisti si fisuri, surplombe, muchii, hornuri din Carpati, din Bucegi mai ales, vor lacrima la 3 ani de la trecerea in nefiinta, in al 89-lea an al vietii, a lui Niculae Baticu (25 mai 1909-20 ian. 1998).

A fost “unul dintre titanii alpinismului romanesc”, cum l-a numit Mircea Sandulescu in nr.4 al revistei “Muntii Carpati”. A fost “un Whimper al Carpatilor”, cum il numeste Mihai Vasile in Romania Pitoreasca nr. 8/’92. “A fost un Om, care dupa multi ani de detentie in temnitele comuniste, nu era un invins, nici fizic, nici moral, de la care am primit o lectie de demnitate si forta”- a scris Anda Raicu, in suplimentul MONTANA, nr. 2/98, al revistei Romania Pitoreasca. Multi il cunoasteti sau il puteti cunoaste, din cartile sale: “Amintirile unui alpinist”- 1981, si “Pe crestele Carpatilor”- 1985, aparute in ciuda piedicilor numeroase, datorita energiei, tenacitatii sale, dorintei ca inceputurile alpinismului romanesc sa poata fi cunoscute de generatiile care vor veni.

A fost unul din pionierii alpinismului in Carpati, o stea a alpinismului interbelic, alaturi de Nicu Comanescu, Sorin Tulea, Costica Contes, Dan Popescu, Toma Boerescu, si altii.Toti au merite, care reies din cartile sale, dar Baticu a fost cel mai tenace, mai pasionat, mai perseverent, mai talentat, mai aducator de nou si mai longeviv!. El a punctat “marea cotitura” in alpinismul romanesc, cand, in 20 oct. 1935, in cap de coarda, secondat de Ion Trandafir si Dan Popescu, cu doar 7 (!!!) pitoane, a realizat “dintr-o singura intrare”, primul traseu de perete din Carpati: FURCILE- in peretele Galbinele (pana atunci se urcau doar vai si creste). A avut un curaj iesit din comun: cu echipamentul de atunci ascensiunea se putea sfarsi tragic, ca a lui Andrei Ghitescu, mai tarziu, in 3 iulie ’55, in “Trei Surplombe”-coarda de canepa s-a rupt. Cele trei surplombe, alt traseu celebru, urcat in premiera in 20 iulie 1946, de echipa Emilian Cristea, Niculae Baticu, Sorin Tulea, Gicu Nicolescu.Dar Baticu isi cunostea bine posibilitatile, valoarea si amintindu-mi un citat, se poate spune ca el a intrat in Furci sa le urce, nu sa cada! Apropo de Furci si de longevitate: a fost longeviv si ca viata biologica, dar si ca “viata de munte”.

A ramas toata viata alaturi de munte, caci acesta era viata lui. Asa cum am mai scris, prin ’83 sau ’84 un infarct l-a obligat sa nu mai urce o vreme “acasa”, la Ref. Costila. Dar era de gasit aproape in fiecare sambata- duminica pe o buturuga din padurea Munticelului ( nu era atunci banca de la crucea pt. George Nechita).I-am oprit acolo din avantul lor, pe tinerii alpinisti clujeni, de a trece grabiti prin fata acelui- “mosulica” pentru ei- devenit apoi Titan, dupa ce le-am spus: “o plecaciune in fata D-lui Baticu!”. In vara lui ’85, l-am ajuns din urma tot pe acolo. Urca singur, agale, de data asta spre Refugiu, unde avea loc “etapa de vara a <Cupei municipiului Bucuresti la alpinism >”.( stiu ca zambiti ironic, dar erau ocazii faine sa ne intalnim cu prieteni, sa ne facem noi prieteni, sa urcam noi trasee). Mi-am acordat ritmul cu al Domniei Sale. Stiam ca voi pierde un traseu, dar stim voi castiga 2-3 ore cu Nea Baticu!

Mi-a marturisit ca se pregateste ca in 20 Oct.,la 50 de ani de la premiera Furcilor, sa incerce sa mai urce o data traseul! Nu sunt dovezi ca ar fi facut-o.Poate a ajuns pana la baza, pana la primul piton doar. Dar ideea in sine trebuie admirata! Avea 76 de ani! N-a participat la multe premiere alpine.Nu le insir aici. Nu insir aici, acum un CV al sau. Mentionez doar ca, dupa ce a invatat multe in doua iesiri in Italia si Austria, a propus, organizat si condus prima si a doua scoala de catarare moderna din Romania, la Ref. Costila intre 21 aug.- 11 sept.’38 (elevi au fost atunci si fratii Vlad si Sergiu Cunescu) si in Piatra Craiului 6-15 aug.’39. A venit curand razboiul, apoi inchisorile. Dar si daca ar fi urcat doar Furcile, isi avea un loc de frunte in istoria alpinismului nostru.

Baticu ramane in istorie ca UN FENOMEN, un mod de viata, dedicata pana la adanci batranete, alpinismului.

Am stat de multe ori de vorba cu Acest Titan, “acasa” la dansul in Bucegi,dar si la Cluj, unde venea des, nu la mine special, (dar ma cauta de fiecare data), ci ca sa reorganizeze in ’90 Clubul Alpin Roman; in ani’80 venea des sa se documenteze la Arhivele Statului si la BibliotecaAcadmiei- filiala Cluj, pentru cartea sa, o adevarata istorie, (cu lipsuri nu din vina sa) a alpinismului romanesc. Sigur ca iubea Muntele ca intreg,dar vorbea doar de trasee, fisuri, hornuri, surplombe, prize, bavareze, spraituri..Apropo de asta: In 1971, am constatat ca alpinismul e muribund in Cluj In frunte cu Vali Craciun, cei 8-10 care ne mai cataram, am hotarat sa-l revigoram, apeland la entuziasmul specific mediului studentesc. Afisele “Curs teoretic si practic de initiere in alpinism”, au umplut sala la refuz.

Dupa lectia de “Istoria alpinismului” tinuta de mine, in care am vorbit si de (inca proscrisul) Baticu, a venit la mine un student mai…varstnic.
Ma intrebat daca il cunosc pe “Dl. Baticu”.
I-am raspuns ca da si in clipa aceea m-am dumirit, intrebandu-l: “-Tu il cunosti <de acolo>?”.
“-Da, am fost o vreme in aceeasi celula!”.
Si imi spunea cum colocatarii sai “evadau”, se “teleportau” din celula in Munte, cum se legau in coarda, cum “se catarau”, cum vorbeau numai in “argou alpin”. Asta i-a tinut in viata “acolo”, cum am scris in MC 18, ca religia pe Tutea, Paleologu si altii. I-am povestit la ref. Costila, maestrului Baticu – cu scuze ca ii trezesc amintiri dureroase- de Petrica Stanciu. Isi amintea de el, D-zeu sa-l odihneasca: are o placuta de inox la baza Traseului Cr. Cocosului din Cheile Turzii.

Un articol “Fascinatia verticalelor”- despre el si cei ca el, asteapta “la rand”, la “Muntii Carpati.” Pereti de stanca, pereti de inchisoare… Cata diferenta intre recele unora si altora. Cate ascensiuni uluitoare ar mai fi facut dupa razboi, intransigentul, incoruptibilul, impetuosul, agilul, inepuizabilul Baticu Acum, la 3 ani de cand “a raspuns chemarii unor imparatii mai inalte” (Anda Raicu), sa-i acordam o lacrima de gand si sa-l cautam, acolo undeil vom vedea parca aievea, in fata refugiului Costila, aceasta “Mecca” a alpinismului romanesc.

Dinu Mititeanu